Pionierii explorarilor
Mult timp Laos-ul a fost foarte putin cunoscut in Occident. Anumite informatii despre aceasta tara au fost date de cativa precursori, inclusiv religiosi.
Henri Mouhot realizeaza un prim veritabil studiu geografic si stiintific despre Laos, dar moare de febra tropicala in 1861. Studiul sau nu prezinta informatii despre carstul laosian.
Ulterior, mai multe misiuni sunt reunite sub numele de “misiunea Pavie” (dupa numele conducatorului ei Auguste Pavie). Aceasta misiune e formata din topografi, geografi, geologi, medici, etc. In cativa ani misiunea Pavie a realizat o harta detaliata a tarii.
28 februarie 1889 Paul Cupet si Henri Counillon traverseaza in piroga cei 7,5 km ai pesterii Nam Him Boun (raul de calcar, in traducere) din provincia Khammouane. Dar cei doi nu sunt primii exploratori ai pesterii, fiind depasiti cu cateva zile de localnici.
In 1902 Paul Macey, membru al Misiunii Pavie, a explorat pierderea carstica Tham Heup, care este utilizata de localnici ca mijloc de acces principal in satele din polia Ban Na, un spatiu inchis aproape in intregime de peretii verticali.
Misiunea Pavie a marcat de asemenea si pestera Xe Bang Fai, dar traversarea sa a fost realizata cativa ani mai tarziu de Paul Macey si echipa sa franco-laosiana. Cei aproape 6,5 km ai cavitatii au fost parcursi in intregime cu pluta in 30 martie - 1 aprilie 1905.
In 1927 a aparut primul studiu geologic detaliat al regiunii, ca urmare a activitatilor asupra carstului desfasurate in principal de Jacques Fromaget. Un alt sudiu este cel al lui Louis Cuisinier din 1935 care se bazeaza pe cel al lui Fromaget.
Dar speologia in adevaratul sens al cuvantului este practicata la sfarsitul anilor 1940 cand Rachou si Roz exploreaza numeroase pesteri fosile din regiunea Mahaxai. Henri Cassan, sotia sa Marie Cassan, Robert Sacco si Vo-Van-Hanh au explorat si topografiat in perioada 9-13 decembrie 1948 pestera Marie Cassan situata in zona Ban Tha Tot.
In martie 1953, Cassan si sotia sa revin la pestera Marie Cassan, pentru a duce la bun sfarsit explorarile si mai ales observatiile. Apoi echipa se deplaseaza la 5 km distanta la pestera Tham Deua unde descopera o sala bogat concretionata de mari dimensiuni: 300 x 70 m. Dar datorita circumstantelor istorice din 1954, explorarile acesteia nu pot fi continuate de Cassan, el fiind ofiter militar.
Ulterior, datorita bombardamentelor din timpul razboiului din Vietnam, o mare parte din pesterile din Khammouane au fost utilizate de catre localnici si militari ca si ascunzatori, adaposturi sau spitale.
Astfel se finalizeaza o prima epoca pe parcursul careia rezultatele, desi fundamentale, sunt totusi limitate.
Explorarile in perioada 1991 - 2009
Prima recunoastere a carstului din Khammouane, in ansamblu sau, a fost facuta in 1991 de cativa francezi: Claude Mouret si echipa sa. Atunci au fost reperate numeroase fenomene carstice, din care amintim pesterile Tham En si Marie Cassan, dar si diverse pierderi si resurgente ca de exemplu Koun Nam Hok.
In 1992 Claude Mouret si echipa sa au topografiat Tham En, o pestera lunga de 1980 m care are la intrare una dintre cele mai mari sali din lume, cu o latime de 155m in zona sa cea mai ingusta si in jur de 215 m inaltime la capatul boltii finale.
In aprilie 1994, echipa lui Claude Mouret a explorat 11,3 km in pestera Nam Hin Boun si 5,3 km in pestera Nam Non. Cele doua cavitati se remarca prin gigantismul galeriilor sale.
In 1995 aceeasi echipa topografiaza 9 km de galerii in pestera Xe Bang Fai, dintre care 6,5 km de rau subteran.
Tot Claude Moret si echipa sa exploreaza si in februarie 1996 mai multe cavitati din zona poliei de la Ban Vieng reperata inca din 1991. Amintim pesterile Tham Houai Sai si Tham Kagnung. Tot atunci se localizeaza si un lac carstic de langa Takhek.
In 1997 membrii echipei lui Claude Moret revin la pestera Nam Hin Boun, unde descopera aproape 1,1 km de noi galerii si in pestera Nam Non, inca 3,7 km de noi galerii. Pesterile Tham En si Tham Thon au fost explorate pe o lungime de 2,6 km repectiv 3,6 km.
In anul 1998 C.Mouret si echipa sa au topografiat cate 2,2 km in pesterile Tham Heup si Tham The, doua pesteri ce traverseaza muntele. Alte doua pesteri fosile, situate la o altitudine mai mare, sunt explorate: Tham Nam Thieng si Tham Nong Hoy. Claude Mouret a facut observatii geologice, iar Francoise Brouquisse analize ale apei.
Dupa explorarile efectuate in 1999 de echipa Claude Mouret, pestera Nam Non totalizeaza 22,1 km de galerii, fiind si in prezent cea mai mare pestera ca dezvoltare din Laos.
In 2000 in polia de la Ban Vieng, C Mouret si colegii sai, au descoperit desene parietale de un rosu ocru si negre in pestera Tham Nong Kha. Este prima pestera ornata din Laos. Tot in 2000 un alt grup de francezi, scafandrii speologi, condusi de Foucart Hubert, exploreaza 4.2 km de galerii subterane, din care 1.5 km de galerii complet scufundate. Exploreaza si 2.2 km in pestera Houay Sam Boun.
Revin in 2001 in aceeasi polie, Ban Vieng, unde exploreaza pesterile: Tham Houai Sai, Tham Kagnung, Tham Koun Houai Feuang si descopera pestera Tham Lo.
In 2002, sub egida Asociatiei Piriniene de speologie - A.P.S, Francoise Brouquisse si echipa sa topografiaza 25 km de galerii subterane in 33 de pesteri. In pestera Tham Lom au explorat 7 intrari si mai multe nivele fosile etajate, insumand 4.5 km de galerii. Jonctioneaza Tham Thon cu Houay Sam Boun, noul sistem insumand 13.3 km. Astfel pestera Tham Thon devine a 3-a mare traversare de 7.7 km gasita, dupa Nam Hin Boun si Xe Bang Fai.
Polia Ban Boumlou unde se deschide intrarea in pestera Tham Khoun Nam Pakan 2 este principalul obiectiv al expeditiei franco-italiene din februarie 2003. Francoise Brouquisse si colegii sai topografiaza 5.2 km in aceasta pestera, a caror galerii au o latime medie de 40 m. Tot aici descopera o sala gigant de 120 x 140 m.
In februarie 2004 echipa franco-italiana formata din Francoise Brouquisse si colegii sai se intorc in pestera Tham Khoun Nam Pakan 2 unde ajung la un total de 9.5 km galerii explorate. Apoi, in zona Thakhek exploreaza inca 1.5 km de noi galerii in Tham Lom. In zona Mahaxay topografiaza 2.6 km de galerii frumos concretionate din pestera Tham Touao. In total, in 2004 echipa a topografiat 12.1 km galerii.
In 2006 o echipa franceza a lui Claude Mouret din care fac parte Laurent Mestre si Richard Huttler (membri ai proiectului Laos 2010) exploreaza si topografiaza 15 km de galerii subterane, din care 900 m de galerii total scufundate (sifonate) si 1 km de galerii post sifon. In Tham Phi Seua, pestera cu cea mai importanta denivelare din tara, +480 m, mai multe intrari superioare permit accesul la varfuri carstice cu formatiuni de tip tsingy.
Echipa lui Claude Mouret revine si in 2007 la Xe Bang Fai si continua explorarile, cu precadere in zona intrarii amonte.
Doi membri ai proiectului Laos 2010, respectiv Richard Huttler si Tudor Marin participa in februarie 2008 la explorarea si topografierea a aproximativ 5 km de noi galerii subterane ale carstului din Khammouane. In cadrul acestei expeditii internationale conduse de Charles Ghommhid si Claude Mouret s-au descoperit si 4 surse, izvoare carstice innecate si mai multe pierderi. Acestea vor constitui o parte din obiectivele proiectului Laos 2010.
In ianuarie 2009 Richard Huttler si Laurent Mestre organizeaza o expeditie de pregatire a proiectului Laos 2010. Rezultatele sunt importante pentru proiect: 3 sectoare reperate, 6 resurgente complet innundate care nu au fost niciodata explorate, 3 pesteri descoperite, 3 resurgente revizitate pentru a dimensiona logistica necesara.
|
