Cu toate ca prognoza meteo nu a fost foarte favorabila am hotarat impreuna cu Mihai Baciu sa organizam o tura de antrenament la Isverna. Obiectivele noastre au fost: sa facem cateva scufundari de antrenament, sa folosim echipamentul de fotografiere si filmare sub apa, ultimele reglaje ale echipamentului de scufundare, folosirea unor echipamente si metode de scufundare tehnica: costum uscat, vesta de tip Wing, butelii duble legate prin sistem manifold etc.
In 9 decembrie am facut cate o scufundare fiecare echipa in Sifonul Verde. In 10 decembrie dimineata am facut 2 scufundari in Sifonul Verde si 4 scufundari in Sifoanele Verde, Galben, Negru si Galben la intoarcere. Vineri 11 decembrie am facut o singura scufundare in Sifonul Verde. Nivelul apelor a fost scazut, vizibilitate buna, temperatura apei 8-9 grade C. Ploile si ninsorile de la exterior nu au influentat nivelul apei din pestera.
Au participat la tura: Tudor Marin, Mihai Baciu, Dan Duca, Tudor Revnic, Dan Lupu, Manuel Craciunescu si Marius Brasoveanu.
Scurt istoric al Pesterii Isverna:
Pestera Izverna este resurgenta piriului cu acelasi nume.
Este situata in capatul vestic al comunei Izverna, la poalele Muntilor Mehedinti, in Dealul Pesterii, la o altitudine de 390m.
A fost explorata prima data de biospeologul C.N. Ionescu pe o lungime de 200m (in anul 1914). In 1967 Vasile Decu face cercetari ample de biospeologie. In 1973, Cristian Goran realizeaza planul pesterii (aparut in 1976). O echipa de la Focul Viu recarteaza pestera in 1979. Au fost descoperite noi galerii astfel incit lungimea ajunge la 1500m. Tot atunci incep explorarile cu scafandru autonom. In 1982 se trece de la -42m si se urca spre -12m (lungime 200m de la inceputul Sifonului Negru). In 1984-85 au loc explorari in parteneriat cu cluburi de scufundare din Cehia, Ungaria si Anglia. Serban Sarbu, Florin Paroiu, Thomas Piskula si Florian Baciu ajung la capatul de atunci al firului ghid, respectiv 365m (-30m) de la inceputul Sifonului Negru. In anul 1999, Mihai Baciu si Gabor Mogyorosi incep explorarea sistematica a Sifonului Negru. In anul 2000, cei doi reusesc sa treaca Sifonul Negru iesind intr-un clopot de aer dupa 500m de la inceputul acestui sifon, depasind adincimea de -45m. Dupa aceasta data, cei doi au continuat explorarea si la fiecare scufundare au fost adaugati zeci de metri de galerii.
Descriere:
Este o pestera activa, cu scurte portiuni subfosile si fosile. Prezinta o galerie principala cu unele ramificatii, orientata N-E si S-V.
Galeria principala este dezvoltata pe o diaclaza de 4-7m inaltime. Marmite, gururi si mici lacuri de 0,5 - 1m adincime ne intimpina pe parcursul primei galerii. La 30m de intrare se afla Sala cu Guano, locul unde de obicei hiberneaza liliecii si unde vara exista o colonie de nastere de 2000 exemplare.
La 200m de intrare, se aude o cascada ce anunta regasirea activului principal al pesterii. Aici intilnim Lacul Verde (adincime 2m). Diametrul lacului este de 5-6m, iar apa ne uimeste prin limpezimea ei. Dupa trecerea lacului (folosind o barca pneumatica) urcam o mica panta si ajungem la Sifonul Verde. Acesta are o lungime de 50m si o adincime de 13,5m. Galeria fosila continua urcind o alta panta tot pe directia NE si dupa 80m ajunge la Vestiarul Scafandrilor de linga Lacul Galben. Punctul terminus al turistului imbracat cu haine uscate este la platforma de scufundare amenajata la Lacul Galben. De aici doar prin scufundare se poate depasi Sifonul Galben, sifon scurt (20m) si putin adinc (3m). Continuind pe galeria activa, scafandrii parcurg o zona de lacuri si dupa alti 80m ajung la Sifonul Negru. Acesta este pina in prezent, cel mai lung sifon din Romania (500m pina la primul clopot de aer si 700m in total, adincime maxima -45m).
Pestera se remarca prin transparenta apei (20-30m la debite mici), galeriile mari si frumusetea lor.
Conditiile de mediu in pestera sint constante, respectiv: 12 gradeC in aer si 9 gradeC in apa.
Fotografii realizate de Mihai Baciu
